Am pierdut cu Sepsi OSK, scor 2-3, dar am fi putut termina și la egalitate, după tripla situație de gol din prelungiri. La fel de adevărat este că, în alte condiții, am fi putut pierde fără drept de apel și pe un stadion gol, însă Oțelul, în ciuda diverselor provocări, rămâne o mare familie.
Vom începe cronica exact cu această impresie, întrucât e ușor să uităm de unde venim pe acest drum extraordinar. Acum doi ani, tot în decembrie, eram liderul Seriei a II-a din Liga 3. EȘALONUL AL TREILEA! Două puncte ne despărțeau de CSM Focșani 2007, linia de clasament având și imperfecțiuni: un egal și două înfrângeri. O revenire în Superliga, chiar dacă primul eșalon nu se numea astfel pe atunci, și o implicare totală în fiecare partidă, indiferent de adversar, păreau la distanțe de ani-lumină, chestiuni care călcau în picioare orice dram de obiectivism. Și totuși, am ajuns ca în decembrie 2023 să sperăm, în ciuda unui joc început de la 0-1, că putem învinge un club care investește mai mult decât pentru a cuceri Cupa României și Supercupa, trofee luate anul acesta.
Suporterii care oferă cu generozitate sfaturi pe rețelele sociale sunt de înțeles. Pasiunea pentru Oțelul este uriașă, trăirile nu pot fi cuantificate decât de cei care iubesc culorile roș-alb-albastre, însă în vară, la câteva săptămâni de la promovare, echipa-fanion a orașului, cu Dorinel pe post de vârf de lance, trebuia să se transforme. Să crească rapid pentru a face față noilor standarde, deoarece dacă îți dorești o perioadă de aclimatizare, e limpede că vei rămâne în subsolul clasamentului, dar să și mențină tribunele populate. După trei-patru înfrângeri la zero, cu toată dragostea față de echipă, am fi jucat doar cu câteva sute de fani pe arena din Țiglina 3. Să ne gândim că eram mult mai aproape de un asemenea tablou decât de acela în care am fi bătut Craiova și Sepsi pe teren propriu pentru a urca în play-off.
S-a întâmplat să fie altfel. Acel „altfel” cu conotații pozitive. Ne-am luat la trântă cu toată lumea, am rămas neînvinși în deplasare (noi și U Cluj ne mai bucurăm de această performanță în sezonul curent), am smuls puncte de pe terenuri pe care alții au încasat trei-patru goluri și n-am sacrificat nicio competiție internă. La primăvară vom disputa și șansa de a accede semifinalele Cupei. Și, da, am și ratat unele ocazii bune de a ieși învingători în fața propriilor suporteri, a familiei. E departe perfecțiunea de noi, însă nu există echipă de fotbal perfectă, și rămânem cu impresia că un 3-3 cu covăsnenii ne-ar mai fi încălzit sufletele.
Ne referim la faza din minutul 90+2, când Fatai a trimis cu capul în bară, mingea a ajuns la Cîrjan, care cu același procedeu a lovit un jucător aflat pe linia porții. Apoi, aceeași buclucașă a venit pe voleul lui Ariel Lopez, în doi metri, dar abdomenul lui Ninaj ne-a refuzat o evidentă satisfacție. Reveneam de la 1-3 cu un adversar care – haideți să recunoaștem, nu întâmplător are asemenea performanțe în ultimii ani! – a reprezentat cel mai bine România în actuala stagiune a cupelor europene.
SC OȚELUL GALAȚI – SEPSI OSK SF. GHEORGHE 2-3 (1-1)
Stadion: Oțelul. Spectatori: 5.000
Au marcat: Maciel 38, Cîrjan 83 / Matei 4, Ștefănescu 64, Ciobotariu 75
Cartonașe galbene: Bodișteanu 30, Zivulic 61, Neagu 78 / Matei 5, Alimi 85, Niczuly 90+2, Kecskes 90+3, Damașcan 90+4, Ștefan 90+7
OȚELUL: Dur-Bozoancă – Adăscăliței, Yabre (69 Lopez), Lovric, Silva – Cisotti, Zivulic (69 Neagu), Teles (76 Cîrjan) – Maciel, Al. Pop (69 Fatai), Bodișteanu (69 Rus)
Rezerve neutilizate: Stoian – Ghiocel, Jardan, Latouchent
Antrenor principal: D. Munteanu
SEPSI OSK: Niczuly – Kecskes, Ninaj, Ciobotariu – Oteliță (76 Oroian), Alimi, Rodriguez (46 Păun), Varga (87 Damașcan) – Ștefănescu (76 Ștefan), Safranko, Matei (87 I. Gheorghe)
Rezerve neutilizate: Moldovan – Bălașa, Kallaku, Rondon
Antrenor principal: B. Storck
Arbitri: M. Barbu – S. Slabu, I. Dumitru – O. Robu. VAR: A. Moroiță. AVAR: M. Necula
