Când echipa cu unul dintre cele mai mici bugete din Superliga a plecat în noul sezon cu o victorie în deplasare, ne-am bucurat nespus. Era firesc să ne facem planuri, impresionant fiind nu doar succesul de 3 puncte, ci și maniera întoarcerii scorului: două goluri după două cornere obținute consecutiv.
Când ai noștri au redus la tăcere echipa campioană, cu un 2-0 în fieful acesteia, ne-am afișat fireasca mândrie. Se vorbea frumos și în studiourile de analiză ale televiziunilor de specialitate. Oțelul revenit pe teren după o stagiune la finalul căreia pierduse doar la loviturile de departajare trofeul aferent Cupei României își găsea motivația necesară pentru a ridica standardele.
Victoriile de pe teren propriu cu Hermannstadt și Sepsi, grupări superioare ca buget, implicit ca lot de jucători, ne confirmau noul statut, de formație care aspiră la un loc în play-off, cu toate că se scurseseră doar câteva etape din campionatul 2024-2025. Am trăit între timp și remizele de luptă cu UTA, Petrolul, Rapidul, toate în deplasare, sau cu Craiova, meciuri în care roș-alb-albaștrii s-au luptat până la ultima picătură de energie. Ne sunteți martori că meritam mai mult din acele jocuri, și nu doar din acelea.
S-a întrebat cineva atunci cum e posibil ca această echipă, cu posibilități reduse, să obțină atâtea rezultate frumoase? S-au întrebat consumatorii de fotbal care au legături puține spre deloc cu regiunea de sud-est a României. Noi, cei de aici, consideram că ni se cuvine salba de meciuri bune completată de o linie de clasament care bătea tot mai puternic la porțile imaginației.
În viața oricărei organizații, vin și vremurile grele, acelea în care caracterele cele mai puternice sună din goarnă pentru ca de la nord la sud și de la est la vest să facem front comun. Înfrângerea de la Cluj, de pe terenul liderului, a fost urmată de o seară nereușită cu Slobozia și de un final ghinionist în Cupă, la Miercurea Ciuc. La Iași, am fost nevoiți să rezistăm aproape 70 de minute în inferioritate numerică. Fără managerul tehnic pe margine, fără căpitanul Cisotti. Și n-a fost o partitură tocmai rea, mai ales după deschiderea de scor din minutul 2, prin excelenta lovitură de cap a lui Maciel. Inima a pulsat mai mult, dar atât am putut.
E încă o provocare căreia trebuie să-i facem față. Avem 19 puncte, cu un joc mai puțin disputat din acest tur aflat la final, suntem pe plus față de stagiunea precedentă. Din acest tur mai avem și duelul cu CFR Cluj, de luni seară. Aici, la noi, acasă. Dar până atunci, ne revedem vineri, cu FC Botoșani. Nu știm pe altcineva să iubească Oțelul, așadar contăm pe voi. Forza, Oțelul!
POLITEHNICA IAȘI – SC OȚELUL GALAȚI 2-1 (0-1)
Stadion: Emil Alexandrescu, Iași. Spectatori: 5.000
Au marcat: Tailson 1, Gheorghiță 74 / Maciel 2
Cartonașe galbene: Ispas 75 / Teles 19, Tomasevic 67
Cartonaș roșu: Stevanovic 26
POLITEHNICA: Fernandez – Todorosi, Guilherme, Samayoa, Ispas – Gheorghiță, Gouet (58 Tailson), Bordeianu, Teixeira (58 Gheorghe) – Roman (86 Miskovic), Harrison (80 Marchioni)
Rezerve neutilizate: Ailenei – Atanaskoski, Da Silva, F. Ilie, V. Ilie, Popa, Stefanovici
Antrenor principal: E. Săndoi
OȚELUL: I. Popescu – Maftei (83 Cojocaru), Angha, Stevanovic, Tomasevic (83 Andronache) – Lameira, Zivulic, Teles (77 Tănasă) – Maciel, Juric (77 Roșu), Al. Pop (72 Silva)
Rezerve neutilizate: Dur-Bozoancă – Adăscăliței, Bourard, Djuric, Gallo, Hofman, Neagu
Antrenor principal: D. Munteanu
Arbitri: M. Barbu – O. Artene, I. Bucsi – C. Buși. VAR: H. Mladinovici. AVAR: S. Gheorghe
