Înfrângerea cu Universitatea Craiova, din etapa a 17-a a Superligii, nu modifică datele problemei, nu schimbă impresia generală că Oțelul are o echipă cu mult peste condiția unei nou-promovate. În plus, consolidează ideea că suporterii gălățeni își găsesc cu greu rival în România.
Dacă fanii n-ar fi ieșit pe viscol din casă, întrucât unii dintre ei se apropiaseră de stadion încă din timpul ninsorii, dacă zeci de oameni cu inimă de Oțel n-ar fi pus umărul la o muncă de ore întregi, meciul cu Universitatea Craiova ar fi fost amânat pentru a doua zi. Sau la o dată ulterioară la care suprafața de joc să devină practicabilă. S-ar fi complicat programul, s-ar fi putut spune mai ales nevrute. Dar Oțelul are SUPORTERI ADEVĂRAȚI, cu mulți pătimași printre ei, oameni care poate că-și revin greu după un eșec al favoriților, dar pe care i-am văzut debordând de energie la decopertarea gazonului de pe stadion. Trăgeau de ei ca pentru ei.
Startul partidei a fost amânat cu o oră, actorii actului principal au coborât în arenă, însă victoria fusese deja semnată de cei care trecuseră între timp în tribune. Erau dincolo de gard și strigau din răsputeri pentru roș-alb-albaștrii lui Dorinel Munteanu, și el trecut în regim de urgență de la lopată în treningul de tehnician. N-o făcuse de paradă, așa cum au comentat răutăcioșii, chiar a condus ostilitățile printre lopeți și prelate. Familia Oțelul, inclusiv cu președintele Marian Brăilescu trecut la salopetă, își consuma unul din acele episoade mutate apoi pe buzele tuturor consumatorilor de fotbal autohton. Cumva, deznodământul jocului câștigat de olteni cu 3-1 trecea în plan secundar, deși ai noștri conduseseră la pauză prin golul marcat din penalty de Alex Pop.
Nu poți accepta ușor un meci pierdut, mai ales după o zi atât de lungă ca aceea de duminică, dar haideți să ne gândim câți dintre băieții noștri mai jucaseră pe bucăți de gheață? Viscolul se mutase în sufletul iubitorului de fotbal de la Dunărea de Jos, i se adăugase o problemă pe lista celor cotidiene. Dar tot el avea să înțeleagă a doua zi că propria echipă avusese în față un adversar de calibru, că un club care an de an se luptă la trofee jubila după fluierul final de ca și cum câștigase Superliga. De la Brăila se auzea vuietul de bucurie. Și nu era vreo regie, nu exagera nimeni, elevii lui Petev conștientizau cu adevărat că învinseseră una dintre cele mai bine antrenate redute din întrecerea internă. E și acesta un succes de etapă: Craiova nu trecuse de o nou-promovată oarecare, bătuse Oțelul, o construcție serioasă, pe termen lung.
Iar Oțelul însemna și fiecare lopată de zăpadă dată pe margine, era orice respirație înfierbântată după orele prelungite de muncă. Era și este TOTUL pentru miile de temerari a căror speranță, după momentul 2016, nu mai poate fi congelată. Va veni și răsplata, nu se poate altfel. Forza, Oțelul!
SC OȚELUL GALAȚI – UNIVERSITATEA CRAIOVA 1-3 (1-0)
Stadion: Oțelul. Spectatori: 4.000
Au marcat: Al. Pop 20 p. / Mitriță 53, 80, 83
Cartonașe galbene: Zivulic 62, Lovric 82, Fatai 82 / Screciu 19
OȚELUL: Dur-Bozoancă – Zhelev (62 Adăscăliței), Cisse, Lovric, Silva – Teles (59 Neagu), Zivulic, Jardan (69 Lopez) – Maciel (59 Fatai), Al. Pop, Bodișteanu (69 Tănasă)
Rezerve neutilizate: Stoian – Rus, Yabre, Cîrjan
Antrenor principal: D. Munteanu
UNIVERSITATEA: Popescu – Căpățînă, Screciu, Raul Silva, Bancu – Crețu, Mateiu (84 Kurtic) – Danciu (84 Baiaram), Ivan (72 Roguljic), Mitriță – Koljic (34 Markovic)
Rezerve neutilizate: Lazar – Houri, Ișfan, Ndong, Trică
Antrenor principal: I. Petev
Arbitri: H. Feșnic – V. Avram, A. Cerei – V. Porumbel. VAR: C. Trandafir. AVAR: C. Popa
