Creativitate și eleganță oțelară: Nae Burcea

Acasa / Stiri / Noutăți

nae-burcea

Nae Burcea s-a născut la 7 februarie 1955, în Drăcşani (Teleorman), localitate în care a făcut primii paşi în fotbal. La 14 ani era deja jucător de bază al echipei CFR Roşiorii de Vede, continuând apoi, tot ca junior, la FC Argeş Piteşti (adus aici de şlefuitorul de talente Leonte lanovschi). Aici a şi debutat în focurile primului eşalon, la 17 ani, reuşind să ofere o pasă de gol chiar la primul său meci, cu Politehnica laşi, scor 1-1. După două sezoane petrecute la echipa în care strălucea Nicolae Dobrin, Burcea a ajuns la FCM Galaţi, fiind adus aici de către Ştefan Coidum, antrenor care-I pregătise şi la Piteşti. Echipa a reuşit să promoveze în prima divizie, iar driblingurile lui Burcea au intrat definitiv în inimile publicului gălăţean. După şapte sezoane petrecute la actuala Dunărea, Burcea a plecat la CS Botoşani, unde a rămas timp de doi ani. A urmat apoi cea mai bună perioadă a carierei, pe care a petrecut-o la Oţelul Galaţi. Cu „decarul„ Burcea în echipă, „uns” între timp şi căpitan, roş-alb-albaştrii au reuşit să câştige celebra dispută cu Juventus (1-0), în toamna lui 1988. Ultimul club din ţară pentru care a evoluat Burcea a fost Gloria CFR Galaţi, la nivelul ligilor inferioare, unde a fost antrenor-jucător. În 1991, la 36 de ani, Burcea a plecat în Franţa, la FC Hisson, echipă de Liga IV pe care a condus-o ulterior şi din postura de antrenor. A lucrat apoi mulţi ani ca director tehnic la Alforville, iar în 2005 a revenit în ţară pentru a antrena împreună cu Viorel lon echipa Dunărea Galaţi, după ce absolvise în prealabil şi celebra şcoală de la Clairefontaine. A mai lucrat cu „Vioară” şi la Gloria Buzău, pentru ca în octombrie 2006 să preia echipa africană L’Etoile de Congo. A fost ultima bornă din carieră. O ciroză hepatică dublată de un cancer limfatic l-au răpus la numai 54 de ani, Burcea decedând la Paris pe 9 iulie 2009.

Nae Burcea este unul dintre cei mai buni jucători, poate cel mai creativ, din istoria clubului nostru. Driblingurile care încântau tribunele, finețea paselor, șuturile imparabile și, totodată, caracterul deosebit, îl plasează în vitrina marilor jucători ai Oțelului, o legendă a fotbalului gălățean. Va rămâne mereu în inimile noastre, nu îl vom uita niciodată!