Înaintea fiecărei partide oficiale, căutăm o paralelă cu trecutul, deschidem filele de istorie. Oțelul revenit în Superliga după o absență de opt ani are multe de povestit, de la prima promovare, aceea din 1986, urmată apoi de minunata victorie cu Juventus Torino, de anii 90 în care prezența în cupele europene devenise o obișnuință și de epoca 2009-2011, aceea în care, cu Dorinel Munteanu la timonă, roș-alb-albaștrii cucerea Campionatul, Supercupa și reprezentau România în grupele UEFA Champions League.
Toate acestea parcă s-au întâmplat ieri, atât de repede trece timpul și atât de nerăbdători suntem să vedem următoarea coborâre în arenă a favoriților noștri.
Jucăm astăzi la FC Voluntari, într-o perioadă cu multe meciuri, dar și cu multe reușite, parte a sezonului competițional în care este foarte important să gestionezi corespunzător în principal oboseala mentală. Oțelul, după Iași, cele două Craiove și Dinamo, arată că poate, însă finalul stagiunii este încă departe. Nimic nu este câștigat, discuțiile despre încă un 15 mai sunt încă relative și important este numai prezentul, oricât de comun, cu nelipsitele clișee, ar suna această frază. De pildă, adversarului de la ora 17.00 aproape că i se cânta prohodul, căci tot ne aflăm în postul Paștelui, însă în ultimele runde am asistat la scoruri spectaculoase ale grupării ilfovene. Iar șansele acesteia de a evita ultimele locuri și de a ajunge în finala Cupei sunt foarte bune.
Apropo de istorie. Cu Voluntariul avem numai două jocuri directe, ambele derulate în actuala ediție a Superligii. De fiecare dată, Cisotti și compania au condus, acasă chiar la două goluri diferență, dar în fiecare confruntare oponenții au revenit pe final și au remizat. 2-2 la Galați, 1-1 la Voluntari, cu prestații apreciate ale elevilor Neamțului. De la ora 17.00, coborâm iarăși în arenă. Pentru voi, pentru Galați, iar joi, 18 aprilie, de la ora 20.30, ne revedem acasă în semifinala de Cupă, cu U Cluj. Forza, Oțelul!
