shopping-bag 0
Items : 0
Subtotal : 0.00lei
View Cart Check Out

La mulți ani, Sergiu Costin!

sergiu-costin

Sergiu Costin, căpitanul legendar al Oțelului în stagiunea în care clubul nostru a obținut cele mai importante performanțe din istoria sa, titlul de campionă și Supercupa României, este sărbătoritul zilei de 21 noiembrie, prilej cu care îi urăm „La mulți ani”. Mulțumim pentru tot ce ai realizat în tricoul Oțelului, Sergiu!

Sergiu Costin s-a născut pe 21 noiembrie 1978 la Bistrița, poate ca o replică a cutremurului care a devastat România cu un an înainte.Caracterul său deosebit și loialitatea l-au făcut să aparțină, pe tot parcursul carierei, de doar două echipe. Primul contact cu iarba ca jucător profesionist de primă ligă l-a avut în 1997, într-un meci spectaculos, cu șapte goluri, pierdut la limită de echipa sa, Gloria Bistrița, în fața dinamoviștilor.A continuat să joace până în 2006 pentru formaţia lui “Tata Jean”, parcursul fiindu-i  întrerupt de două împrumuturi, la Unirea Dej (1998-1999) și Olimpia Satu Mare (1999-2000). Returul campionatului 2005-2006 îl aduce la Oțelul, ca jucător complet maturizat în bătăliile aprige din primul eşalon. Contingentul masiv mutat la Galaţi, din care a făcut parte la acea vreme, s-a cernut de-a lungul anilor. Cu toate acestea, Costin a rămas timp de 8 ani la noi, devenind căpitanul legendar al unei echipe de poveste.Indiferent de concurența care l-a presat, Sergiu s-a menținut constant ca titular, mai întâi ca mijlocaş la închidere în era Grigoraş, iar odată cu trecerea anilor şi învechirea în sensul bun ca al vinului a fost mutat fundaş central, în special în mandatul lui Dorinel Munteanu care i-a acordat încredere totală și banderola de căpitan.Bravul oțelar cu fizic de demolator şi suflet încărcat de spiritul fair-play-ului și-a menținut ca o stâncă locul în teren, indiferent dacă în vestiar s-au mai aflat nume ca Sîrghi, Jelev sau Perendija. A câștigat cu Oțelul Cupa UEFA Intertoto în 2007. A fost principalul stâlp al defensivei rarefiate a lui Petre Grigoraș şi, în ciuda unor critici, a fost și omul în jurul căruia și-a organizat Dorinel Munteanu echipa campioană cu stilul defensiv binecunoscut, dar atât de eficient. Drept urmare, a devenit unul din subiecţii unei cărți de onoare a sportivilor bistrițeni, iar astăzi îşi ocupă locul binemeritat şi în cartea legendelor gălăţene. De altfel, oraşul nostru l-a adoptat, fiind numit cetăţean de onoare al municipiului Galaţi după minunea din 2011!Asemenea lui Sîrghi sau Jelev a și marcat, deşi fişa postului nu impunea acest lucru. Cel mai des a făcut-o din faze fixe. Portarii adverşi rămân doar martori trişti ai bombelor expediate de Costin, iar golurile cu Ceahlaul Piatra Neamţ, Universitatea Craiova sau Petrolul Ploieşti nu pot fi uitate niciodată. Cu toate acestea, cea mai importantă reuşită din cariera sa este cu siguranţă cea cu care ne-a scos din întunericul unui meci cu FC Braşov, în ultimul minut de joc. Era anul 2010, iar Oţelul era încă la începutul drumului spre titlul de campioană. Cu doi oameni în plus, formaţia noastră ratase din toate poziţiile. La una din ultimele mingi aruncate în disperare în careul braşovean, într-o semibeznă provocată de o zi mohorâtă şi de lipsa nocturnei, Costin a plonjat cu spatele la poartă ca pentru o respingere şi a marcat imposibil la vinclu! Per total a reuşit 9 goluri cu chelia sa luminoasă sau cu torpile năucitoare. Tot el deschisese drumul spre titlu cu o pasă decisivă către Iorga, în chiar primul meci din acel campionat soldat la final cu victoria totală a Oţelului. Nu însă assisturile sau golurile l-au făcut remarcat, ci poziţionarea excelentă din propriul careu şi mai ales jocul imbatabil de cap. În “finala campionatului”, contra celor de la FC Timişoara, la 2-1 pentru echipa noastră, Sergiu a fost cel care a spus răspicat: “Pe aici nu se mai trece”. Şi aşa a fost, orice atac al bănăţenilor oprindu-se în zidul ridicat cu măiestrie de căpitanul Costin şi ai săi bravi coechipieri. De altfel, anul respectiv este cel în care a strălucit cel mai mult. Fundaşul central a fost votat pe site-ul suporterilor, Dunărea Bătrână, drept cel mai bun jucător al turului sezonului 2010-2011 şi a apărut pe coperta primului număr al revistei “OŢELUL”.

Deşi la prima vedere poate nu pare, ardeleanul a fost responsabilul cu buna dispoziţie în vestiar timp de mulţi ani, fiind un căpitan de echipă atipic, după cum chiar el a declarat, unul din momentele hazlii fiind acela în care şi-a tras pletele lui Viglianti peste chelie într-o fotografie de grup. Curajul său, dar şi spiritul care invita la concentrare şi calm a fost transmis întregii echipe în momentele cheie ale sezonului 2010-2011. De aceea, a fost poate principalul oțelar din generaţia sa demn de echipa națională, însă concurența cu Chivu sau cu feblețile Rădoi sau Tamaș, laolaltă cu vârsta, l-au ținut departe.A fost și căpitanul de poveste din Supercupa câștigată de Oțelul Galați, iar echipa noastră nu a primit gol de la Steaua. Astfel, molcomul ardelean s-a dovedit a fi garanția siguranței în apărarea oțelară timp de 8 ani. La 35 de ani, aproape de finalul carierei, aşa cum îi stă bine oricărui mare jucător ajuns aproape de vârsta retragerii, Sergiu s-a întors la echipa care l-a lansat în fotbalul mare. Costin a revenit acasă, la Bistriţa, pentru a evolua în Liga a III-a, deşi cu puţin timp în urmă jucase în Champions League! Întors acasă va avea cu siguranță ce să povestească nepoților. Meciuri în Infern, la Trabzon sau pe Old Trafford. Trofee de o valoare inestimabilă pentru clubul nostru, pe care a avut onoarea şi privilegiul de a le ridica primul şi de a le prezenta suporterilor încă uluiţi, dar nu în ultimul rând, dragostea și recunoștința unui întreg oraș și nu numai.Per total, fundaşul central a strâns 215 de meciuri în tricoul roş-alb-albastru, marcând 9 goluri şi rămânând unul dintre cei mai importanţi oameni din istoria echipei noastre. Cifrele sale senzaţionale, care includ peste 15.000 de minute pe terenul de joc, dedicate Oţelului, îl ridică cu siguranţă printre legendele fotbalului gălăţean, mai ales că Sergiu a fost căpitanul echipei de eroi care a câştigat titlul naţional în 2011! Costin rămâne un reper prețios în istoria noastră, iar când clubul va începe să dezvelească statui, cu siguranța una va trebui să îi aparțină.

Sergiu Costin (după câştigarea titlului): “Acum mă simt cu 50 de kile mai uşor. Sunt cu sufletul împăcat că am început un vis şi l-am adus în realitate. Eu sunt mai moale aşa, de fel, mai blând, nu-mi place să fac pe şeful sau să dau ordine. Dar dacă aşa a fost să fie, să fiu căpitan, m-am conformat. Conduc o echipă de eroi. Sincer să fiu, nu puteam să mă gândesc atât de departe când am venit, dar aşa vezi ce suprize îţi poate oferi viaţa. Într-adevăr, când m-am apucat de fotbal visam să câştig cupe şi să joc alături de fotbalişti adevăraţi. Iată că visele mi s-au împlinit, iar pentru faptul că am realizat toate acestea cu Oţelul satisfacţia este dublă, de asta mă simt împlinit şi fericit. Nu pot să simt decât o mare onoare, iar în acest an am luat nişte titluri pentru care am o satisfacţie fantastică. E greu să-ţi găseşti cuvintele, e pur şi simplu fenomenal să fii considerat unul dintre cei mai buni jucători, e clar că sunt unii mai buni ca mine. Fiecare fotbalist îşi doreşte să joace pentru echipa naţională, dar din păcate nu am avut şansa aceasta când eram mai tânăr, iar cu timpul m-am obişnuit cu acest gând.

”Sergiu Costin (la plecare, în mai 2014): “Îmi va fi foarte greu să refuz o funcție la clubul Oțelul, dar trebuie să mă duc acasă, mă cheamă pământul acolo! Am fost prea mult timp plecat de acasă, nu sunt un om care să fie plecat mult, vreau să mă întorc. La Galați voi reveni de 15 mai, poate peste zece ani, la meciurile de old-boys. Aș vrea ca lumea să nu mă uite. Galațiul este un oraș așa mare, ce am trăit aici pe plan sportiv nu o să mai trăiesc niciodată, am văzut forța oamenilor de aici. Plec cu un nod în gât de la Galați, am făcut un oraș fericit, mă mândresc că am ridicat primul trofeul, titlul de campioană a fost cea mai mare sărbătoare a Galațiului! Mulţumesc e cuvântul de ordine. La Galaţi ne-aţi făcut să ne simţim fotbalişti. Le mulţumesc tuturor gălăţenilor care au fost alături de noi. A fost cea mai mare performanţă din istoria clubului , am avut o satisfacţie uriaşă. A fost anul cel mai fericit şi cel mai reuşit pe plan profesional din viaţa mea, va rămâne mereu în inima mea, îmi voi aminti toată viaţa de el pentru că a fost cel mai prolific.”

Bibliografie: 50 de ani, 50 de legende (www.dunareabtrana.ro)

Sustine clubul si distribuie articolul pe:Share on Facebook
Facebook
Share on Google+
Google+
Tweet about this on Twitter
Twitter
Buffer this page
Buffer