Ziua de 24 iunie 2017 a devenit punct de referinţă pentru istoria renaşterii Oţelului. Este ziua în care clubul nostru, al suporterilor, a făcut pasul de la fotbalul amator al ligilor judeţene spre fotbalul profesionist(măcar cu numele) al ligilor naţionale.
Oţelul şi-a câştigat dreptul de a evolua în Liga a III-a din sezonul 2017-2018 după ce a câştigat, în urma unei partide dramatice şi pline de tensiune, barajul de accedere, scor general 2-1, în urma victorie cu 2-0 din returul împotriva campioanei judeţului Iaşi, Unirea Mirceşti.
Cu 3 dintre cele 4 tribune ale stadionului aproape pline, 8-9000 de oţelari încurajând echipa pe parcursul celor 90 de minute, şi vreo 50 de suporteri ai Unirii în sectorul vizitatorilor, asistenţa a depăşit cu mult media Ligii I, iar atmosfera a fost pe măsură, de excepţie.
Jocul tehnic al roş-alb-albaştrilor a fost facilitat de starea foarte bună a gazonului de pe stadionul Oţelul, acesta revenindu-şi aproape complet la nivelul perioadei când clubul evolua în prima ligă. Prin urmare, oţelarii au dominat autoritar partida, oaspeţii reuşind rareori să depăşească centrul terenului. Pe lângă cele două goluri frumoase, favoriţii noştri au mai ratat şi alte ocazii bune, printre care menţionăm şi o bară, însă soarta, imprecizia sau întervenţiile portarului Unirii au făcut ca scorul să se menţină strâns până la final.
Prima parte, precedată de momentul festiv în cadrul căruia Cristian Sîrghi „Kamikaze” a dat lovitura de începere, a debutat exact aşa cum ar fi trebuit, cu oţelarii atacând în valuri iar oaspeţii apărându-se cu toate puterile. Rezultatul a fost deschiderea rapidă a scorului, încă din minutul 7. În urma unei acţiuni prelungite de atac mingea a ajuns la Bahnaşu, acesta a întors la 10 metri pentru Tudosă dar şutul celui din urmă a fost deviat peste transversală. Bahnaşu a trimis din corner în mijlocul careului iar Ruben Codreanu, venit lansat din spate, a trimis mingea în plasă cu o lovitură puternică de cap, de la 9-10 metri, în ciuda opoziţiei fundaşului de pe linia porţii(7).
Părea că va fi floare la ureche însă lucrurile nu au stat chiar aşa. Ritmul bun a fost întrerupt de accidentarea unui jucător al Unirii, care s-a ales cu capul spart, aşa că următoarea ocazie notabilă a venit abia în minutul 19. Postelnicu a trimis un lob peste defensiva oaspeţilor, Bahnaşu a şutat din prima, din cădere, de la 14 metri, portarul era spectator, însă mingea a lovit doar stîlpul porţii şi a ieşit afară(19).
Un minut mai târziu Ionuţ Codreanu a şutat puternic de la 20 de metri, însă mingea a trecut pe lângă poartă(20). Bahnaşu, cel mai activ oţelar al primei părţi, putea duce scorul la 2-0, însă şutul său plasat, de la 20 de metri, a fost atins cu vârful degetelor de goalkeeperul Unirii iar mingea a trecut puţin pe lângă poartă(25).
În minutul 32 Bahnaşu l-a lansat pe flancul drept pe Radu, acesta i-a intors mingea la firul ierbii la 16 metri, într-o poziţie ideală, însă finalizarea nu a fost una pe măsură.
A fost şi ultima ocazie notabilă, jucătorii Oţelului intrând treptat în jocul oaspeţilor care s-au apărat organizat şi supraaglomerat. De altfel, aceştia nu au avut niciun şut pe spaţiul porţii lui Vlasie, singura lor ocazie fiind urmarea unei neînţelegeri între Scutaru şi portarul Oţelului care au fost aproape de a le face un cadou nemeritat oaspeţilor. O mână de ajutor au primit şi din partea centralului, care a judecat situaţii identice diferit pentru cele două echipe, ceea ce a adus nemulţumire în rândul fanilor gălăţeni.
Pauza nu s-a dovedit benefică pentru favoriţii noştri, aceştia întrând parcă prea precauţi pe teren.
În minutul 50 s-a întâmplat şi minunea, cei de la Unirea reuşind primul lor şut pe spaţiul porţii, de la 45 de metri, oprit în mod arogant pe piept de către Vlasie.
Chiar dacă mingile au circulat foarte bine până pe la 20-25 de metri de poarta adversă, ocaziile importante au lipsit din cauza aglomerării din preajma careului sau a finalizărilor prea slabe, aşa cum s-a întâmplat la şutul lui Postelnicu(53).
Un moment important s-a petrecut în minutul următor, atunci când, la o centrare venită de la Radu s-au ciocnit portarul Unirii şi Bahnaşu, rezultând accidentarea celui dintâi, care a şi fost schimbat.
Bahnaşu a ieşit din nou la rampă după ce a ameţit adversarul direct şi a trimis la fierul ierbii de la marginea careului de 16 metri, mingea s-a dus fix lângă bară însă noul portar al Unirii a respins în corner cu un ultim efort(62).
Apoi Bahnaşu i-a trimis în flanc lui Ciurea, acesta a recentrat perfect la 6 metri, însă Bahnaşu a reluat din cădere pe lângă deşi ar fi putut lăsa mingea pentru Postelnicu, aflat într-o poziţie mai bună(69).
Pe contraatac, oaspeţii au avut singura lor tentativă mai serioasă de a marca, însă jucătorul cu numărul 19 a trimis slab, departe de poartă, dintr-o poziţie bună(79).
La cealaltă poartă oţelarii au ratat o nouă mare ocazie, după ce Tudosă i-a trimis în careu lui Frunză, acesta a preluat şi a şutat la firul ierbii spre colţul lung, însă mingea a trecut la o palmă de bară(80).
În minutul 83 Ionuţ Codreanu şi-a încercat norocul, la fel ca şi în prima repriză, din afara careului, şutul său, deşi puternic, de la 25 de metri, trecând la jumătate de metru de vinclul porţii adverse(83).
Şi când toată lumea se pregătea de prelungiri, în urma unei acţiuni prelungite de atac mingea a trecut de la Postelnicu la Tudosă şi apoi la Ciurea, căpitanul Oţelului a preluat şi a trimis o torpilă, de la aproximativ 23 de metri(ca şi numărul de pe tricou), mingea muşcând transversala înainte de a se opri în plasă, spre bucuria tribunelor(89)! Un gol superb care a venit atunci când aveam mai mare nevoie de el, de la un jucător care a rămas la club şi în liga a doua şi în liga a patra.
Până la finalul partidei nu au mai existat ocazii importante la cele două porţi astfel încât fluierul de final a consfinţit accederea Oţelului în Liga a III-a din sezonul viitor. Din păcate bucuria de final a fost umbrită de reacţia exagerată a forţelor de ordine, aceştia utilizând forţa excesivă şi sprayurile lacrimogene pentru a împiedica ultraşii de la tribuna 1 să se bucure pe gazon, printre cei gratulaţi cu câteva jeturi de „Malizia” fiind şi unii jucători ai Oţelului, Alexandru Vlasie ieşind cel mai şifonat.
Ar fi putut fi o seară perfectă, va rămâne o amintire minunată de păstrat în memoria oricărui oţelar prezent şi reprezintă încununarea unui an de muncă asiduă a suporterilor, un prim obiectiv major atins, fără de care, probabil, proiectul ar fi avut o viaţă foarte scurtă.
Urmează o meritată vacanţă pentru jucători, timp de gândire şi de analiză pentru toţi cei implicaţi în vederea stabilirii datelor esenţiale ale acestui sezon: ce a mers bine şi ce nu, ce trebuie păstrat şi ce trebuie schimbat, unde se pot face îmbunătăţiri, care va fi obiectivul imediat în Liga a III-a şi care sunt nevoile clubului în vederea realizării obiectivului sau obiectivelor propuse.
Dar până atunci să ne bucurăm de ceea ce am realizat cu toţii, împreună, uniţi. Mulţumim Oţelule!
Formula de start SC Oţelul: Alexandru Vlasie – Laurenţiu Radu, Adrian Scutaru, Ruben Codreanu, Robert Ciurea(cpt.) – Ionuţ Codreanu, Marius Postelnicu, Petrişor Tudosă, Iulian Năpârlică, Alexandru Perju – Cristian Bahnaşu
