Oțelul revine pe teren propriu la numai șapte zile de la victoria cu Gloria Buzău, între timp trăind peste 100 de minute la Dinamo, acolo unde ar fi meritat din toate punctele de vedere să plece neînvins. Jocul echipei crește de la o etapă la alta, iar astăzi, cu Rapidul, ne trebuie TOT GALAȚIUL PE STADION. E nevoie de tine, e nevoie de atmosfera din care doar roș-alb-albaștrii pot ieși învingători.
Oțelul și Rapid au multe meciuri „face to face” în eșalonul de elită al României. Ne putem aduce aminte de meciuri câștigate categoric de oaspeți aici, în fieful nostru, al gălățenilor, la fel cum avem în palmares jocuri perfecte și victorii intrate în istorie. Giuleștenii ne-au învins la malul Dunării cu 7-0, iar publicul a cântat până la ultimul fluier, aceeași grupare bucureșteană a și pierdut cu 4-0 într-un decembrie cu zăpadă de la mijlocul anilor 90. Din noianul de jocuri foarte disputate și spectaculoase, ne revine astăzi în minte acel 1-0 din octombrie 1997, când pe arena din Țiglina III nu mai era oxigen. Atât de multă lume, atât de multe emoții, așa de mari erau orgoliile.
Nu întâmplător actualul selecționer Mircea Lucescu, atunci pe banca oaspeților de astăzi, afirma că atmosferă mai ostilă decât cea de la Galați – din punct de vedere sportiv, firește – nu mai întâlnise nici în cariera de fotbalist. Și ce fotbalist fusese Il Luce! În acea toamnă, după o înfruntare dusă până la ultimul strop de energie, în minutul 94 pica și singurul gol al partidei. După un corner bătut de Arhire, Lobonț ezita ieșirea pe centrare și Pelin, venit în fața porții, a trimis cu tibia în poartă. „Dacă n-o dădeam eu, probabil o făcea Vali Ștefan, deoarece era lângă mine. Am înscris şi, la ce buimăceală era, nu se ştia cine a marcat, că toţi fugeau în toate părţile. Au venit televiziunile la mine şi atât am zis: «Omul potrivit la locul potrivit!»”, rememora peste ani Tudorel, acum antrenor la Centrul de Copii și Juniori SC Oțelul.
De o asemenea atmosferă are nevoie Oțelul și astăzi, Rapidul fiind ca atunci o formație plină de jucători de valoare. O atmosferă încinsă le-ar oferi băieților antrenați de Ovidiu Burcă, lipsiți astăzi de aportul suspendaților Angha și Zivulic, gura de oxigen care și în 97 exista. Ai noștri o identificaseră pentru a înscrie golul victoriei din prelungiri. E nevoie de vuietul „Oțelul, Oțelul!” ieșit din mii de piepturi, chiar și la câteva grade cu minus. Ar conta decisiv. Haideți la stadion, haideți să facem iarăși echipă! Forza, Oțelul!
