Oțelul lui Dorinel Munteanu, Oțelul revenit pe prima scenă într-un proiect extraordinar, rămâne fără înfrângere pe teren străin în sezonul 2023-2024 și după deplasarea de pe Arena Națională, acolo unde liderul FCSB își dispută meciurile de acasă.
Trecem peste cancanuri, cu toate că extraordinarul nostru antrenor nu ținuse neapărat să ofere replici care fac deliciul presei. El își apăra propria echipă și cunoștea potențialul roș-alb-albaștrilor înaintea deplasării de pe Arena Națională, acel loc care are ceva special pentru Oțelul. Campioana din 2011 era prima echipă de club din România care juca pe noul stadion din inima Bucureștiului. Acolo am întâlnit pe Benfica, Manchester United și Basel, tot cu Dorinel pe bancă. Așadar, istoria nu neapărat se repetă, ci doar păstrează mereu crâmpeie interesante care te pot motiva suplimentar.
Mai țineți minte discuțiile amicale din primăvară? Ne făceam griji că vom promova în Superligă și că ne va foarte greu în eșalonul de elită al României. Și n-o spuneau neapărat răutăcioșii, noi ne raportăm în principiu la suporterii dedicați, care sunt alături mai ales în momentele delicate. Era poate un conservatorism pronunțat, poate că era teama de succes, plauzibilă cumva după atâția ani de orbecăit în ligile inferioare. Mulți au zâmbit și după ce l-au auzit pe tehnicianul nostru, poate cel mai bun din România, că își propune play-off-ul încă din primul sezon al campionatului cel mare. Abia reușea promovarea, acel #321 greu de repetat indiferent de țară și de disciplină, și stabilea o țintă pretențioasă. Pentru că asta făcuse în întreaga-i carieră de jucător.
Victoria de pe terenul liderului la zi, acest 2-0 de duminică seară, nu ne califică între primele șase, nu facem deja nuntă, însă acum se înțelege perfect că în viață trebuie să-ți propui și imposibilul, să vrei mai mult în fiecare zi. Altfel te vei întreba degeaba de ce nu reușești. Dorinel, cel mai selecționat fotbalist din istoria primei reprezentative a României, oferă o lecție plină de esență. Cu o formație din care mai nimeni nu jucase până acum pe scena întâi a fotbalului autohton, el ajunge să se bată cu oricine. De la egal la egal. Și dacă nu va obține accesul în play-off, acest Oțelul, fără înfrângere pe teren străin după 18 etape și cu un fotbal dinamic, total, se califică fără probleme în galeria celor mai frumoase echipe ale istoriei roș-alb-albastre.
Meciul propriu-zis de acum două seri e încă o demonstrație de forță. Sentimentul pleacă de la golul lui Teles, care a simțit breșa la pasa în propriul careu a lui Lixandru, și continuă cu orice balon recuperat și dus spre buturile adverse. Nu e un vis, acesta e Oțelul, o echipă care nu fuge de minge, care pasează și care are bucuria de a combina și de a alerga spre gol, reușita căpitanului Cisotti, din pasa lui Maciel, fiind premiul firesc. Apropo de italianul care poartă banderola, îl putem numi deja unul dintre marii căpitani roș-alb-albaștri. Și cunoaștem bine istoria clubului. Inteligența sa din joc și alergarea-i necontenită din timpul meciurilor sunt repere importante. Juri, ce fotbalist, ce forță!
Și gata cu laudele, cum ar spune Munti: ne concentrăm pe următorul joc, deplasarea de Cupă cu Dinamo. Forza, Oțelul!
FCSB – SC OȚELUL GALAȚI 0-2 (0-1)
Stadion: Arena Națională, București. Spectatori: 5.700
Au marcat: Teles 7, Cisotti 64
Cartonașe galbene: Coman 58, 90+6, Djokovic 90+1 / Lopez 19, Teles 61, Cisotti 68
Cartonaș roșu: Coman 90+6
FCSB: Târnovanu – Pantea, Ngezana, Lixandru (46 Dawa), Radunovic – Olaru, Șut (69 Djokovic), Ov. Popescu (65 Radaslavescu) – Miculescu (46 Rotariu), Compagno (90 Toma), Coman
Rezerve neutilizate: Vlad – Ganea, Haruț, Pandele
Antrenor principal: E. Charalambous
OȚELUL: Dur-Bozoancă – Zhelev, Yabre, Lovric, Silva – Cisotti (85 Jardan), Lopez (34 Neagu), Teles – Maciel (85 Cîrjan), Al. Pop (63 Fatai), Bodișteanu (46 Rus)
Rezerve neutilizate: Stoian – Tănasă, Ghiocel, Dimitrov
Antrenor principal: D. Munteanu
Arbitri: M. Bîrsan – V. Urzică, A. Popescu – I. Demetrescu. VAR: R. Vidican. AVAR: C. Danșa
