SC Oțelul Galați își așteaptă încă o dată suporterii pe stadion: de la ora 18,30, pe arena Oțelul, jucăm împotriva Universității Cluj, în etapa 5 a SuperLigii. Cu toate inimile roș-alb-albastre pulsând în tribune, ne va fi bine. Trebuie să ne fie bine, trebuie să fie ziua noastră!
Reveniți parcă după o eternitate în eșalonul de elită, oțelarii culeg aprecieri, mai ales după rezultatul de egalitate cu goluri de la Sf. Gheorghe, acolo unde neșansa ne-a privat de alte două puncte. E încă start de sezon, n-ar fi fost o dramă nici dacă ne-am fi întors fără punct de pe terenul lui Sepsi, însă jocul formației antrenate de Dorinel Munteanu ne oferă speranțe tot mai mari.
Căutând în istoricul meciurilor directe cu U Cluj, mai ales a jocurilor de la malul Dunării, regăsim victorii importante ale taberei gălățene, atât izbânzi la limită, cât și scoruri-fluviu. Și dacă ar fi să ne atașăm emoțional de una dintre aceste partide, aceea de la final de septembrie 2007 ar părea cea mai nimerită. După un sezon în care abia în retur își obținea salvarea de la retrogradare, Oțelul spera la mai mult, iar tribunele, tot mai populate, erau energia cu care fotbaliștii se hrăneau pe îndelete. U Cluj venea la Galați cu o trupă din care nu lipseau vedete cu trofee în palmares, la fel cum se întâmplă și în acest sezon, și marca prima după nici 20 de minute. După pauză, Gabriel Paraschiv reușea egalarea, iar pe final, când se face mai dulce ca niciodată, victoria s-a instalat la ultima fază. În ultima secundă.
Junele de atunci Salif Nogo, astăzi agent de jucători care și-a direcționat câțiva sportivi spre vestiarul lui Dorinel, se întâlnea în 6 metri cu mingea și o proiecta în plasă: 2-1. De ce n-ar fi și azi ziua noastră? Chiar și la ultima fază. Forza, Oțelul!
(foto: arhiva Vieții Libere, prima pagină a ediției din 1 octombrie 2007)
