Suporterii oţelari au un motiv în plus să umple tribuna Stadionului “Siderurgistul” sâmbătă, de la ora 17:00, la meciul cu Avântul Vânători. Lovitura de start a derby-ului dintre locurile 1 şi 2 ale Ligii a 4-a Galaţi, va fi dată simbolic de către una dintre legendele Oţelului, Ion Gigi. Să-l întâmpinăm aşa cum se cuvine pe tunarul de oţel!
Ion Gigi s-a născut în Galaţi, pe 15 septembrie 1967. Talentul lui a fost remarcat de antrenorul Angelo Niculescu, care l-a luat în prima echipă a Oţelului la vârsta de 16 ani, când gruparea gălăţeană evolua în liga secundă. A fost trimis în Ghencea să facă serviciul militar şi i s-a oferit un loc în echipa Stelei, antrenorii formaţiei bucureştene remarcând calităţile sale. Ion Gigi a refuzat, chiar dacă a trebuit să stea departe de gazon o vreme. Motivul a fost simplu – voia să joace pentru Oţelul! Când s-a întors din armată a prins Oţelul direct în Divizia A pentru care a şi debutat în retur, la meciul cu Victoria Bucureşti, din deplasare, pe post de fundaş stânga, când l-a avut adversar direct pe Cornel Ţălnar. A jucat şi în ediţia de excepţie în care formaţia gălăţeană a terminat pe locul patru (1987-1988), ce a culminat cu prima calificare din istoria clubului în Cupa UEFA. La dubla cu Juventus a jucat în retur, când diferenţa de nivel dintre fotbalul din Italia şi cel din România şi-a spus cuvântul, cu un 5-0 în favoarea torinezilor. Evoluţiile sale bune l-au adus în atenţia echipei naţionale de tineret, acolo unde era titular în centrul defensivei. În acea perioadă a prins şi un turneu amical al României disputat în China. Era un fundaş central de mare perspectivă, văzut atunci de specialişti un posibil titular în echipa naţională a României, dar a suferit două accidentări grave într-o perioadă destul de scurtă. Cu toate că a fost accidentat la piciorul său de bază şi a fost nevoie de o tijă de fier, puterea şutului lui Ion Gigi era nemărginită. Legenda spune că şuta atât de puternic din cauza durerilor avute în momentul accidentării.
A revenit după un an pe gazon şi a devenit titular de drept în echipa Oţelului. Din păcate, gruparea gălăţeană a retrogradat, iar în anul 1990 Ion Gigi a mai avut parte de încă un ghinion, o nouă accidentare.
“Dădeam admiterea la Facultatea de Sport pe stadionul “Portul Roşu” şi m-am accidentat, am făcut ruptură de menisc. Un an de zile am stat atunci. Clubul Oţelul îşi luase mâna de pe mine şi mi-a dat dezlegare să mă duc la Cluj. Eram dorit insistent de Corneliu Iureş acolo şi am decis să mă duc când am văzut cum am fost tratat la Galaţi”
În ediţia 1994-1995 Ion Gigi a revenit la Oţelul şi a făcut parte din frumoasa generaţie a roş-alb-albaştrilor, alături de alţi jucători gălăţeni de legendă. Timp de cinci ani în care a evoluat din nou pentru Oţelul, s-a consumat şi una dintre cele mai frumoase perioade din istoria clubului, vreme în care Ion Gigi a fost şi căpitan în mai multe partide.
Rămâne de referinţă golul înscris de Ion Gigi în victoria senzaţională a Oţelului din Giuleşti. Cu un om mai puţin pe teren şi cu un portar accidentat la mână, echipa noastră a revenit de la 1-3 pe tabelă. Ghiuleaua lui Ion Gigi a aprins fitilul bombei din Giuleşti. Avea să se termine 4-3 pentru Oţelul, iar Gigi a marcat golul de 3-3. A fost o perioadă fantastică pentru Oţelul, în care a avut şi două participări consecutive în Cupa UEFA. În anul 1999 Ion Gigi a plecat de la Oţelul şi a prins un contract în străinătate, în Germania, la Sandhausen. Finalul de carieră a fost presărat cu ghinion ca şi începutul, cu încă o accidentare groaznică, de această dată la piciorul drept, care i-a pus capăt carierei. A revenit la Galaţi unde a fost numit antrenor secund, în mandatul lui Ţicleanu şi a mai rămas cu Ilie Dumitrescu, Victor Roşca, Marius Lăcătuş şi Costel Orac. Prima dată când a fost numit principal s-a întâmplat în ediţia 2003-2004, la Petrolul Moineşti. A revenit ca secund la Oţelul în mandatul lui Stoichiţă şi a devenit principal pentru ultimele trei etape din turul de coşmar început cu Aurel Şunda.
Ion Gigi rămâne în istoria Oţelului ca fiind jucătorul cu probabil cel mai puternic şut din istoria clubului. Şi-a dedicat mare parte din carieră Oţelului, a refuzat să plece la Steaua şi la Dinamo pentru că a vrut să facă performanţă la Galaţi. Şi chiar a reuşit dacă luăm în calcul sezoanele de excepţie reuşite de Oţelul într-un fotbal murdar al anilor ’90.
