Emoțiile sunt de nedescris, fiecare dintre noi încă le trăiește la intensitate maximă. Oțelul Galați este încă o dată în finala Cupei României, după ce a reușit o performanță similară în 2004. Atunci eliminam Gloria Bistrița cu victorii tur-retur, acum am învins într-o singură manșă Universitatea Cluj, scor 2-1 (1-1). Au fost depășite toate așteptările, de acum până la finală ar trebui să jucăm acasă numai cu stadionul arhiplin: băieții, printre care îl includem pe Dorinel, o merită cu vârf și îndesat!
Întreaga suflare roș-alb-albastră are șansa de a visa încă o dată că ziua de 15 mai, devenită oricum pe veci ziua noastră, după succesul de acum 13 ani, când depășeam Poli Timișoara în meciul decisiv pentru câștigarea campionatului. Această dată ne oferă un nou prilej de fericire. Până atunci, mulțumim, Galați, pentru atmosfera de basm de joi seară! Așa cum elevii managerului tehnic merită să te vadă mereu în număr foarte mare la stadion, și tu ai dreptul să visezi și mai departe. Poate că vom fi cât mai mulți și la finala de la Sibiu, poate că ne vom bucura pe deplin la finalul acestui ultim act la care nici nu visam.
Mai țineți minte începutul de sezon, când se întâmpla ca pe final de meci să primim gol sau să ratăm vreo mare ocazie, eventual un penalti? Eram considerați X-Men, făceam într-un fel deliciul presei de specialitate, însă ne durea faptul că jocul formației noastre era tot mai consistent, dar corabia roș-alb-albastră încă lua apă. Puțin câte puțin, am rămas cu tot mai puțini stropi pe fundul bărcii și avansam cu viteză tot mai mare spre obiectivele sezonului. Dorinel dădea asigurări că ai noștri vor ținti și prin prestații spre play-off și spre fazele superioare ale Cupei, însă numai suporterii vedeau și credeau cu adevărat.
Se leagă deja câteva partide în care decidem totul în minutele de prelungire: la Craiova, în extra-time, cu Dinamo și la Voluntari, iar acum cu U Cluj în semifinala de Cupă. Am irosit și o lovitură de pedeapsă prin Malle, care l-a forțat pe Chipciu să-și trimită în proprie poartă la faza de 2-1. Își dorea mult să marcheze și el. Suntem convinși că o va face până la urmă. Cel mai important lucru este că Oțelul reîncărcat în doi ani și jumătate, de când era în Liga 3, va trăi încă un 15 Mai. Nu există coincidențe, anumite lucruri se întâmplă pentru că așa trebuie să fie! Până atunci, mâine mergem iar pe stadion: avem meci de campionat cu același adversar. Forza, Galați!
SC OȚELUL GALAȚI – UNIVERSITATEA CLUJ 2-1 (1-0)
Stadion: Oțelul. Spectatori: 10.000
Au marcat: Cisse 12, Chipciu 90 autogol / Nistor 45+1
Cartonașe galbene: Adăscăliței 23, Cisotti 67 / Masoero 11, Oancea 51, Popa 63, Chipciu 75, Nistor 88, Silaghi 90+5
OȚELUL: Pap – Adăscăliței (46 Silva), Cisse, Yabre, Zhelev (63 Rus) – Cisotti, Zivulic, Lameira – Maciel (90+5 Rusevic), Al. Pop (80 Teles), Bodișteanu (63 Bodișteanu)
Rezerve neutilizate: Stoian – Jardan, Neagu, Tănasă
Antrenor principal: D. Munteanu
UNIVERSITATEA: Gertmonas – Oancea (90+2 Anselmo), Masoero, Thalisson, Chipciu – Silaghi, Bic – Simion (81 Roguljic), Nistor, Roger (76 Gheorghe) – Popa
Rezerve neutilizate: Gorcea – Chinteș, Doukoure, Pănoiu, Peteleu, Techereș
Antrenor principal: I. Sabău
Arbitri: R. Petrescu – R. Ghinguleac, A. Filip – A. Antonie. VAR: V. Flueran. AVAR: H. Mladinovici