Club
Primii ani ai fotbalului în Galați (1910–1964)
ASC Oțelul Galați, a fost influențat de sosirea fotbalului în oraș în jurul anului 1908, adus de companii comerciale străine și ofițerul Vladovici. Primele meciuri au avut loc între echipa Regimentului 3 Artilerie și marinarii englezi. În 1919, elevii de la Liceul Vasile Alecsandri (LVA) au format o echipă, iar în anul următor au fost create echipele Olimpia și Niki de către emigranți din Turcia, Grecia și Armenia. În 1922, Dacia Soimii și LVA s-au unit pentru a forma Dacia Vasile Alecsandri Galați (DVA), un club popular în sudul Moldovei și estul Munteniei. În 1926, primul campionat districtual a fost un succes comercial, cu DVA campioni, participând ulterior la turneul național.
În anii ’30, dificultățile economice au dus la dizolvarea majorității cluburilor din Galați, rămânând doar DVA, Gloria și Șoimii. Acestea s-au unit pentru a forma Gloria Șoimii, iar ulterior, Gloria CFR Galați. Gloria CFR a promovat în Divizia A în sezonul 1937-38, dar războiul a întrerupt campionatul până în 1946. După război, echipe precum Metalosport și Dinamo Galați (redenumită Siderurgistul Galați) au avut performanțe notabile, cu Siderurgistul promovând în 1963 și devenind cea mai bună echipă din Galați până la mijlocul anilor ’60.
Oțelul, înființare și ascensiune (1964–1985)
În 1964, după reorganizarea fotbalului în Galați, a fost format clubul Oțelul pentru a reprezenta noile uzine siderurgice din Galați. După trei sezoane în Campionatul Județean, Oțelul a promovat în Divizia C la sfârșitul sezonului 1966–67 și apoi în Divizia B în 1968. Această promovare a fost un concurs strâns cu Gloria Bârlad, ambele echipe terminând cu 35 de puncte, dar Oțelul având un golaveraj superior. Echipa promovată din 1968 includea jucători precum Șerbănoiu, Berechet, Rusu, și antrenori ca Gh. Drăghiescu și Pompiliu Ionescu.
Ascensiunea Oțelului a condus la declinul Siderurgistului, echipa principală a orașului până atunci. După o altă reorganizare a fotbalului local, Oțelul și-a schimbat numele în FC Galați și apoi în FCM Galați, devenind cunoscut ulterior ca Dunărea Galați. Între 1974 și 1980, această echipă a jucat trei sezoane în Divizia A. Oțelul a revenit în Divizia B în sezonul 1973–74, dar a fost retrogradată și desființată în 1975. În 1976, clubul a fost reînființat, iar până în 1981 a urcat din Divizia D în Divizia B. În 1982, Oțelul a fost readus în prim-planul fotbalului, culminând cu promovarea în Divizia A în 1985, sub conducerea antrenorilor Constantin Rădulescu și Ioan Sdrobiș.
Divizia A și primele sezoane în Cupa UEFA (1986–1999)
În primul an în Divizia A, sezonul 1986–87, Oțelul Galați a terminat pe locul 11. Anul următor, a ocupat locul 4 și s-a calificat pentru Cupa UEFA 1988–89. În primul meci european, Oțelul a învins Juventus cu 1-0, printr-un gol marcat de Ion Profir din penalty. În returul din Torino, echipa a pierdut cu 5-0 și a fost eliminată. La sfârșitul sezonului 1988–1989, Oțelul a retrogradat, dar a revenit în Divizia A în sezonul 1990–91 sub conducerea lui Marius Stan și Mihai Stoica, rămânând în prima divizie până în 2015.
În perioada 1991-1999, Oțelul a avut performanțe variate, terminând pe locul 8 în 1991-92 și locul 10 în 1992-93. În sezonul 1996-97, echipa a terminat pe locul 4, egalând cel mai bun rezultat al său până atunci. În această perioadă, Oțelul a participat din nou în Cupa UEFA, dar a fost eliminată de Gorica și Vejle Boldklub. Echipa a câștigat poreclele „Cimitirul Granzilor” și „Campioana Provinciei”, datorită performanțelor remarcabile împotriva echipelor puternice. Vasile Simionaș, antrenorul echipei, a fost demis în 1999 după un conflict cu managerul sportiv Mihai Stoica.
Epoca de Aur a Oțelului (1999–2012)
După demiterea lui Simionaș, Dumitru Dumitriu a devenit noul antrenor, iar Oțelul a încheiat sezonul 1999-2000 pe locul 8. Oscilațiile au continuat, echipa terminând pe locul 12 în 2000-2001 și apoi pe locul 5 în 2001-2002, sub conducerea lui Victor Roșca și Marius Lăcătuș. În 2003-2004, Oțelul a avut un sezon puternic în Divizia A, terminând pe locul 5 și ajungând în finala Cupei României, pierzând însă în fața echipei Dinamo București. Echipa s-a calificat pentru Cupa UEFA 2004-2005, dar a fost eliminată în a doua rundă de Partizan.
În 2005-2006, Petre Grigoraș a devenit antrenor, iar echipa a terminat pe locul 9. În 2006-2007, Oțelul a terminat pe locul 5 și s-a calificat pentru Cupa Intertoto. În 2010-2011, Oțelul a obținut cea mai mare performanță din istoria sa, câștigând campionatul și Supercupa României. În sezonul 2011-2012, echipa a terminat pe locul 6 și a jucat în grupele UEFA Champions League pentru prima dată, întâlnind echipe precum Manchester United, Benfica și FC Basel, dar pierzând toate cele șase meciuri. Această perioadă a fost marcată de succese importante, stabilind Oțelul ca un club de top în fotbalul românesc.
Declinul și falimentul (2012–2016)
După două sezoane fantastice, Oțelul a început să întâmpine dificultăți, acționarii dorind banii obținuți din participarea în Liga Campionilor. În sezonul 2012-2013, Marius Stan a plecat pentru a deveni primar al Galațiului, iar Dan Adamescu a devenit noul proprietar al clubului. Oțelul l-a pierdut pe antrenorul Dorinel Munteanu, fiind înlocuit de Viorel Tănase, care a reușit să mențină echipa în afara zonei retrogradării. Totuși, în pauza de iarnă, Petre Grigoraș a preluat echipa, care a terminat pe locul 11. În Cupa României, Oțelul a ajuns în semifinale, fiind eliminată de Petrolul.
Pe 10 iulie 2013, deși câștigase 22 de milioane de euro din participarea în Liga Campionilor, Oțelul a intrat în insolvență. După un sezon 2013-2014 cu rezultate slabe, Ewald Lienen a preluat echipa și a reușit să o mențină în Liga I. Totuși, în sezonul 2014-2015, problemele financiare au continuat, iar Dan Adamescu a fost arestat pentru mită. Oțelul a terminat pe locul 17 și a retrogradat în Liga II după 23 de sezoane consecutive în prima ligă. În sezonul următor, echipa a jucat cu mulți tineri și a terminat ultima în Liga II, urmată de falimentul clubului pe 1 aprilie 2016. Acuzațiile reciproce dintre Marius Stan și familia Adamescu au evidențiat managementul defectuos și problemele financiare care au dus la dispariția rapidă a clubului.
Reînființarea și istoria recentă (2016–prezent)
După dizolvarea clubului, suporterii Oțelului au fondat imediat Asociația Suporter Club Oțelul Galați (ASC Oțelul Galați) și au înscris-o în Liga IV. Pe 19 iulie 2016, ASC Oțelul Galați a fost oficial înființată cu obiectivul de a continua tradiția Oțelului în Galați. Noua entitate a fost considerată succesoarea spirituală a vechiului club deoarece purta aceleași culori, juca pe același stadion și era susținută de aceiași fani. Cu ajutorul unei firme de avocatură, ASC Oțelul a obținut posesia recordului și a brandului vechiului club pe 12 septembrie 2017.
La sfârșitul primului său sezon, Oțelul a câștigat Liga IV – Județul Galați și a învins campioana Județului Iași, Unirea Mircești, într-un play-off pentru promovarea în Liga III. Sub conducerea antrenorului Stelian Bordeianu, Oțelul a câștigat 30 din cele 32 de meciuri, stabilind un record în fotbalul românesc. Dorinel Munteanu a revenit ca antrenor la începutul sezonului 2021-22 și a ajutat la promovarea echipei în Liga II. În sezonul 2022-23, Oțelul a terminat pe locul 3 în sezonul regulat al Ligii II și s-a calificat în play-off-urile de promovare. Oțelul a câștigat meciul decisiv împotriva Unirii Dej, asigurându-și astfel revenirea în Liga I după 8 ani.
LIGA 1
2010/2011
Campioană
29 de participări
Cupa României
2003/2004
2023/2024
Finalistă
Supercupa României
2010/2011
Câștigătoare
CUPA UEFA inTERTOTO
2006/2007
Câștigătoare
CUPA UEFA
1988/1997/1998/2004 / 2007
5 participări
UEFA CHAMPIONS LEAGUE
2010/2011
1 participare
Cupa Balcanică
1991/1992
Finalistă
LIGA 2
1985/1986
1990/1991
Câștigătoare
BRAND MANAGER
ECONOMIST
SECRETARIAT
AVOCAT
BRAȘOVEANU Aurel
RESPONSABIL ORDINE SIGURANȚĂ
LUNGU Dănuț
OFIȚER DE PRESĂ
FOTO
ANALIST VIDEO
RĂDULESCU Virgil
RESPONSABILITATE SOCIALĂ
ROȘCAN Dănuț
ACCES PERSOANE DIZABILITĂȚI
JURAVLEA Bogdan
TICKETING
- Oţelul
- Str. Anghel Saligny, nr. 2, Ţiglina III
- 13.500 locuri
Stadionul “Oţelul”, terenul de luptă unde a avut loc cea mai mare performanţă a sportului gălăţean, a fost deschis oficial spectatorilor pe 30 martie 1982, cu o partidă de verificare de gală în care Oţelul (Divizia C) întâlnea pe Rapid Bucureşti (Divizia A).
Construcţia arenei începuse în 1979, preşedintele Puiu Vasilache implicându-se direct în crearea unei “case” pentru Oţelul. Aşa cum echipa a fost mai mereu legată de Combinat, nici povestea stadionului nu putea fi altfel, peste 10.000 de muncitori de pe platforma siderurgică participând activ la construcţie!
Iniţial, stadionul a avut o capacitate de 16.000 de locuri (pe bănci), dar în ziua de azi s-a ajuns la doar 13.500 de locuri prin trecerea la scaune. Cu toate
acestea, recordul de spectatori este de 22.000 de oameni, la un meci de Cupă cu Sportul Studenţesc! În fotografiile splendide de la partida disputată în 1985 se poate observa cum gălăţenii stau nu numai în tribună, ci şi în copaci, pe tabelă, pe cabina comentatorilor, pe reclame, pe blocurile din jur sau pe Spitalul de Copii!
În anii ‘90 stadionul “Oţelul” a devenit “Cimitirul Granzilor”, echipa noastră fiind aproape imbatabilă acasă, în faţa propriiilor suporteri, care au creat mereu o atmosferă de vis pentru gazde şi un adevărat Infern pentru oaspeţi. Acest lucru a fost posibil şi datorită faptului că arena nu are pistă de atletism şi este situată între blocuri, având o acustică aparte. Prin înjumătăţirea gardului împrejmuitor, lucru de neimaginat pentru România la finalul anilor ‘90, Oţelul a devenit o forţă acasă, toate echipele plângându-se sau vorbind cu respect despre presiunea pusă pe oaspeţi de către numerosul public gălăţean.
Chiar dacă cea mai mare performanţă internaţională a fost reuşită de Oţelul pe stadionul “Dunărea, când a învins pe Juventus Torino, cea mai mare reuşită internă a avut loc pe 15 mai 2011, când Oţelul s–a încununat campioană, pentru prima oară în istorie, învingând cu 2-1 pe FC Timişoara, în ceea ce presa vremii a numit “finala campionatului”. Imediat după fluierul final, mii de gălăţeni au invadat terenul de joc şi s-au bucurat alături de idolii lor. Cu doar două etape înainte, arena din Ţiglina III găzduise primul meci în nocturnă din istorie: 2-1 cu adevărata Universitatea Craiova!
Stadionul rămâne și în această perioadă în care clubul a revenit pe prima scenă fotbalistică, în ciuda timpului trecut peste arenă, un avantaj important al echipei în meciurile de pe teren propriu, suporterii Oțelul fiind recunoscuți pentru pasiunea și devotamentul cu care își încurajează favoriții.
În conformitate cu Regulamentul național de licențiere al cluburilor și de sustenabilitate financiară, ediția 2023 – aplicabil pentru sezonul 2024-2025, solicitantul de licenţă trebuie să publice pe propria pagină de internet:
- Veniturile atribuite Centrului de Copii și Juniori și cheltuielile realizate cu acest centru pentru anul fiscal încheiat și Bugetul pentru anul 2023:
- informaţii financiare anuale, respectiv bilanțul și contul de profit și pierdere în formatul cerut de art. 66:
- informaţii financiare anuale, respectiv bilanțul și contul de profit și pierdere în formatul cerut de art. 66:
În conformitate cu Regulamentul național de licențiere al cluburilor și de sustenabilitate financiară, ediția 2023 – aplicabil pentru sezonul 2024-2025, solicitantul de licenţă trebuie să publice pe propria pagină de internet:
RESPONSABILITATE SOCIALĂ FOTBALISTICĂ